Analiza DESI 2022: implementarea rețelelor rurale de foarte mare capacitate trebuie să se accelereze

Prefață

Raportul din 2022 privind indicele economiei și societății digitale (DESI), publicat în această vară, confirmă necesitatea de a sprijini în continuare și de a investi în eliminarea decalajului digital dintre mediul rural și cel urban. Având în vedere că peste 60 % din gospodăriile din zonele rurale nu sunt încă deservite de rețele de foarte mare capacitate (VHCN), ceea ce reprezintă mai mult decât dublul proporției din zonele urbane, există o urgență din ce în ce mai mare. Pentru a atinge obiectivele pentru 2025, cu atât mai puțin cele 2030, accelerarea implementării VHCN în zonele rurale este esențială.

1. Partea introductivă

Motivul care stă la baza persistenței decalajului în materie de conectivitate rural-urban este binecunoscutul efect combinat, pentru întreprinderile private de telecomunicații, al unor baze de clienți mai mici și al costurilor de instalare mai ridicate în zonele mai slab populate, îndepărtate și/sau dezafectate. Disfuncționalitatea pieței rezultată face ca comunitățile din aceste zone să fie insuficient deservite și să depindă de abordări alternative – fie ele proprii sau de stat –, iar provocările legate de implementarea infrastructurii de rețea persistă.

Pentru a depăși persistența decalajului în materie de conectivitate rural-urban, este esențial să se identifice domeniile în care pot fi prevăzute deficite în materie de investiții. Am analizat datele pentru a prognoza scenariul de implementare care poate fi preconizat, urmând tendința actuală de instalare a infrastructurii VHCN. Am utilizat cifre istorice pentru banda largă de bază, accesul de generație următoare (NGA; viteze de susținere de cel puțin 30 Mbps), precum și VHCN.

2. Tendințade instalare a infrastructurii

Cifrele din 2014 până în 2021 sugerează că dezvoltarea globală a benzii largi urmează o „curbă S” (figura 1 de mai jos), în care acoperirea crește încet la început, apoi se accelerează, până în cele din urmă se stabilizează.

Figura 1 – curba S ca model pentru dezvoltarea benzii largi: acoperirea (pe axa y) în funcție de timp (pe axa x).

Astfel cum se arată în graficul de mai sus, acoperirea începe în jur de 0 % înainte de a intra în fazele de accelerare și de creștere liniară, în timpul cărora majoritatea gospodăriilor cu „costuri medii” sunt conectate (fazele 2 și 3 de mai sus). Pe măsură ce implementarea începe în faza 4, constatăm că creșterea începe să încetinească, deoarece gospodăriile mai dificile întâmpină dificultăți în a se conecta. În cele din urmă, acoperirea aproape încetează să crească pe măsură ce ajungem la „saturarea implementării”, atunci când gospodăriile considerate prea costisitoare pentru a se conecta rămân neacoperite (faza 5).

Cele trei grafice de mai jos, preluate din raportul DESI 2022, arată modul în care această tendință de implementare este exprimată în diferite tipuri de infrastructură: bandă largă fixă, NGA și VHCN.

Figura 2 – Acoperirea în bandă largă fixă în UE (% din gospodării), 2014-2021. Sursă: Raportul DESI 2022; Etichete „fazate” în funcție de autor.

În zonele rurale, banda largă fixă (figura 2 de mai sus) a depășit o acoperire de 90 % și a intrat în penultima fază de creștere: implementarea se concentrează în prezent asupra gospodăriilor mai dificile (faza 4).

Cu o acoperire de aproape 70 %, implementarea NGA rurale nu este cu mult în urmă. Figura 3 de mai jos arată creșterea care începe să încetinească, deoarece majoritatea gospodăriilor cu „costuri medii” au fost conectate.

Figura 3 – Acoperirea NGA în UE (% din gospodării), 2014-2021. Sursă: Raportul DESI 2022; Etichete „fazate” în funcție de autor.

În schimb, acoperirea VHCN în zonele rurale (figura 4 de mai jos) tocmai s-a accelerat în faza liniară de creștere rapidă: gospodăriile mai dificile de atins vor trebui să aștepte puțin mai mult timp înainte de a-și atinge obiectivele de implementare.

Figura 4 – Acoperirea VHCN în UE (% din gospodării), 2014-2021. Sursă: Raportul DESI 2022; Etichete „fazate” în funcție de autor.

În rezumat

În fiecare tip de infrastructură, există o întârziere constantă de 3-5 ani pentru instalarea în mediul rural în comparație cu instalarea globală. În plus, acoperirea rurală pare să aibă un nivel mai scăzut de saturație, ceea ce înseamnă că implementarea se încetinește și, în cele din urmă, se apropie de sfârșit atunci când a fost acoperit un număr mai mic de gospodării, în comparație cu implementarea generală.

Cu alte cuvinte, urmând tendința actuală, există riscul ca o proporție semnificativ mai mică de gospodării rurale să fie conectate și să fie conectate semnificativ mai târziu decât gospodăriile din zonele nerurale.

3. Decalajul de performanță în materie de bandă largă

Studiul recent al Centrului Comun de Cercetare (JRC), intitulat „Broadband accesability and quality connection in Europe by urban-rural typology including remolocation” (Accesibilitatea benzii largi și conexiunea de calitate în Europa prin tipologie urban-rurală, inclusiv la distanță), analizează calitatea conectivității în bandă largă în zonele rurale și nerurale din toate cele 27 de state membre ale UE, utilizând vitezele medii de descărcare înregistrate de Ookla, cea mai mare companie de testare a vitezei din lume. Deși definiția zonelor rurale poate fi ușor diferită în studiul JRC și în raportul DESI, studiul demonstrează totuși cât de semnificativ este afectată performanța serviciilor în bandă largă de acoperirea VHCN, deși, în unele cazuri, corelația poate fi compromisă, posibil din cauza întârzierilor dintre implementarea infrastructurii și adoptarea serviciilor de către utilizatori.

Studiul JRC analizează decalajul de performanță sau diferența dintre vitezele medii de descărcare (figura 6 de mai jos), în timp ce raportul DESI analizează decalajul de acoperire sau diferența în ceea ce privește procentul de gospodării cu conexiune VHCN (figura 5 de mai jos). Deși nu este posibil să se compare în mod direct cele două, se poate preconiza că statele membre cu un decalaj semnificativ mai scăzut în ceea ce privește acoperirea zonelor rurale și urbane vor prezenta un decalaj de performanță semnificativ mai scăzut.

Figura 5 – Acoperirea rețelelor fixe de foarte mare capacitate (% din gospodării), jumătatea anului 2021. Sursă: Raportul DESI 2022.

Figura 6 – Viteza medie de descărcare pentru banda largă fixă pentru zonele îndepărtate și, în general, pentru statele membre. Sursă: P. Proietti et al, „Noi perspective privind disparitățile teritoriale. De la locuri izolate la locuri de oportunități”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2022, JRC126033.

Într-adevăr, putem observa o corelație aproximativă și, în cazul în care există discrepanțe, acestea pot fi explicate prin considerații legate de utilizarea serviciilor. În unele cazuri, de exemplu, putem observa că există diferențe semnificative în materie de calitate chiar și în situațiile în care există lacune relativ mici în materie de acoperire, cum ar fi în Malta. Cu toate acestea, acest lucru poate fi justificat prin întârzierea naturală dintre instalarea VHCN și preluarea serviciilor de către utilizatorii finali: o acoperire ridicată a VHCN înseamnă că o mare parte a utilizatorilor au posibilitatea de a se abona la serviciile VHCN, însă viteza medie de descărcare a tuturor utilizatorilor crește numai atunci când mulți dintre ei utilizează aceste servicii. În esență, este posibil ca câștigurile mai recente în ceea ce privește acoperirea VHCN să nu se traducă imediat printr-o performanță îmbunătățită: pentru o perioadă de 1-2 ani de la implementare, viteza de descărcare crește doar treptat, pe măsură ce nivelul de utilizare a serviciului crește. Această întârziere este adesea mai pronunțată în zonele cu o maturitate digitală mai scăzută și cu prețuri relative ridicate.

Revenind la exemplul Maltei: zonele rurale din Malta au atins abia recent o acoperire a VHCN comparabilă cu cea din zonele sale urbane, astfel încât gradul de utilizare în zonele rurale este în continuare mai scăzut decât în zonele urbane. În consecință, performanța în zonele rurale nu a atins încă nivelurile urbane.

Considerațiile privind adoptarea pot explica, de asemenea, cifrele contradictorii privind decalajul ridicat în materie de conectivitate rural-urban, dar decalajul de performanță scăzut (o acoperire urbană mai bună, dar viteze globale mai comparabile). În Estonia, Germania și Republica Cehă, acoperirea VHCN crește abia recent la niveluri semnificative, în special în zonele nerurale (după cum reiese din tabelele cu date de țară din raportul DESI). Ca atare, zonele lor nerurale se află în primele stadii de utilizare a serviciilor, iar performanța medie în aceste zone nu va face decât să crească odată cu creșterea numărului de cazuri de adopție. Pe măsură ce gradul de utilizare crește, ar fi de așteptat ca decalajul de performanță dintre mediul rural și cel urban să crească, întrucât zonele acoperite de CNVV încep să se confrunte cu viteze medii mai mari.

În rezumat

Implementarea VHCN conduce, într-adevăr, la îmbunătățirea performanțelor în bandă largă, dar într-un mod mai puțin imediat decât s-ar putea aștepta, ceea ce ar putea duce la adoptarea serviciilor de către utilizatorii finali.

4. Reducerea decalajului: inițiative locale și FTTP

Atunci când se analizează VHCN, este, de asemenea, relevant să se ia în considerare instalarea fibrelor la fața locului (FTTP): opțiunea de infrastructură VHCN adaptată exigențelor viitorului și cu un capital ridicat. Deosebit de interesant de remarcat este faptul că acoperirea FTTP este mai mare în zonele rurale decât în zonele nerurale pentru Danemarca și Țările de Jos, conform DESI 2022.

Acest lucru poate reflecta faptul că operatorii alternativi, care, în mod tradițional, preferă FTTP decât operatorii tradiționali, evită concurența directă cu operatorii de cablu și operatorii tradiționali, care se concentrează pe zonele urbane mai lucrative.

În cazul inițiativelor de dezvoltare a benzii largi conduse la nivel local, FTTP este, de asemenea, o alegere obișnuită. Astfel de inițiative ajung, de obicei, în zonele rurale pe care piața nu le atinge, astfel cum s-a arătat mai sus în fazele 4 și 5 ale implementării determinate de piață. Numeroase exemple în acest sens pot fi observate în întreaga UE, unde campionii locali, agregarea cererii și locatarii ancorați sunt elemente critice care fac proiectele sustenabile din punct de vedere financiar. Succesul acestora în eliminarea decalajului final (la sfârșitul tendinței de instalare a infrastructurii, menționată mai sus) este într-adevăr recunoscut la nivelul UE și promovat prin numeroase inițiative pentru a încuraja reproducerea bunelor practici (a se vedea lista de joacă video a Comisiei, Manualul rural privind banda largă și Premiile europene pentru banda largă).

Concluzii

După cum am văzut, tendința actuală indică un risc ca o proporție semnificativ mai mică de gospodării rurale să fie conectate și ca acestea să fie conectate semnificativ mai târziu decât în zonele nerurale. Inițiativele conduse la nivel local, sprijinite de fonduri UE și naționale orientate în mod corespunzător, pot fi, în cele din urmă, esențiale pentru eliminarea decalajului pentru comunitățile cele mai rurale și îndepărtate.