În martie 2021, statele membre, în strânsă cooperare cu Comisia, au convenit în mod colectiv asupra unui set de 39 de bune practici, ca parte a „setului de instrumente privindconectivitatea”, pe care l-au identificat ca fiind cel mai eficient în realizarea unei implementări rapide a rețelelor de foarte mare capacitate, cum ar fi fibra optică și 5G. Aceste bune practici sunt menite să depășească obstacolele administrative și să reducă costurile de implementare a rețelei, precum și să asigure un acces favorabil investițiilor la spectrul de frecvențe radio, o resursă esențială pentru rețelele 5G. Până la sfârșitul lunii aprilie 2021, statele membre au trebuit să elaboreze și să transmită Comisiei foaia lor de parcurs națională pentru identificarea celor mai bune practici pe care intenționează să le pună în aplicare și planificarea măsurilor aferente de identificare a măsurilor. Ca urmare, statele membre raportează în prezent cu privire la progresele înregistrate în punerea lor în aplicare.
Rapoartele de punere în aplicare
În rapoartele de punere în aplicare, statele membre ar trebui să ofere o imagine de ansamblu a punerii în aplicare a celor mai bune practici la nivel național, evaluând beneficiile acestora și impactul global al setului de instrumente, precum și luând act de diferitele aspecte ale procesului de punere în aplicare (de exemplu, grupuri de părți interesate, responsabilități ale unor autorități specifice etc.) în conformitate cu domeniul de aplicare și procesul prezentate în propria foaie de parcurs națională de punere în aplicare.
Statele membre ar indica, în special, stadiul punerii în aplicare a celor mai bune practici, inclusiv o descriere a măsurilor planificate și a calendarului aferent. În plus, statele membre ar urma să furnizeze informații cu privire la provocările cu care s-au confruntat în timpul punerii în aplicare a măsurilor respective, la părțile interesate relevante consultate în cursul procesului și la eventualele constrângeri desprinse din lecțiile învățate și efectele pozitive ale inițiativei.
Istoricul cauzei
În septembrie 2020, Comisia a recomandat elaborarea unui set comun de instrumente la nivelul Uniunii pentru a ajuta statele membre să pună în aplicare rețele de foarte mare capacitate. Inițiativa se bazează pe obiectivul UE de a asigura o conectivitate avansată în întreaga UE, stabilind elementul-cheie pentru inovarea digitală în diferite sectoare, în special în transporturi, medicină, educație și producție.
Mai recent, Comisia și-a reafirmat și și-a modelat ambiția cu un plan și obiective concrete pentru transformarea digitală până în 2030. În propunerea Comisiei privind un program de politică digitală, „Calea către deceniul digital”, Comisia a stabilit obiective avansate în materie de conectivitate pentru UE; până în 2030, toate gospodăriile din UE ar trebui să aibă conectivitate la nivel de gigabit, iar tehnologia 5G ar trebui să acopere toate zonele populate. Transformarea digitală a Europei începe cu rețele rapide, reziliente și sigure. Vor sprijini tehnologiile avansate; să permită întreprinderilor să treacă la servicii inovatoare; să le ofere cetățenilor acces la servicii publice online și la competențe digitale.
Comisia revizuiește Directiva privind reducerea costurilor aferente tehnologiei în bandă largă, care, pe baza unora dintre cele mai bune practici din setul de instrumente pentru conectivitate, vizează reducerea în continuare a costurilor de instalare a rețelelor de foarte mare capacitate și se preconizează că va prezenta o propunere până la sfârșitul primului trimestru al anului 2 2022. Există domenii ale directivei care nu intră în domeniul de aplicare al setului de instrumente pentru conectivitate (de exemplu, accesul la infrastructura fizică interioară sau coordonarea lucrărilor de construcții civile) și, dintre cele incluse, statele membre s-au angajat să pună în aplicare un subset al celor mai bune practici identificate în urma unei evaluări a circumstanțelor lor naționale pentru a reduce costul instalării rețelelor de foarte mare capacitate.
Mai jos găsiți rapoartele de punere în aplicare ale statelor membre