Bandă largă: Modele de afaceri de bază

În funcție de rolurile pe care le au actorii de pe piață [furnizorul de infrastructură fizică (PIP), furnizorul de rețea (NP), furnizorul de servicii (SP)], apar modele de afaceri diferite.

Model integrat pe verticală

Dacă un actor de piață preia toate cele trei roluri, se spune că este integrat vertical, iar modelul de afaceri rezultat este denumit un model integrat vertical (de exemplu, mari operatori de telecomunicații).

Operatorii tradiționali de telecomunicații dețin, de obicei, infrastructura pasivă și activă și oferă servicii utilizatorilor finali. Există variante în care operatorul oferă acces furnizorilor de servicii concurenți la nivelul angro. Au existat multe cazuri în care autoritățile publice au construit rețele în bandă largă după modele integrate vertical. Într-adevăr, acest lucru nu a fost neobișnuit în anii de pionierat ai rețelelor municipale.

În unele cazuri, în special în cazul în care se consideră că actorul integrat vertical are o putere semnificativă pe piață, reglementarea impune ca accesul la rețea să fie deschis concurenților, fie la nivelul pasiv, fie la nivelul activ. În acest caz, proprietarul rețelei proiectează rețeaua pentru a furniza propriile servicii și oferă acces concurenților săi sub forme compatibile cu proiectarea rețelei. Deși, uneori, operatorii tradiționali se referă la acest model ca „acces deschis”, acesta este în realitate un model integrat vertical cu degrupare (fie la nivel fizic, numit degrupare buclă locală (LLU), fie la stratul activ, numit acces bitstream).

Modelul de rețea numai cu ridicata

Dacă rolurile sunt separate, vorbim despre un model de rețea numai cu ridicata. Într-o rețea exclusiv cu ridicata, infrastructura este disponibilă tuturor participanților la piață în condiții egale. Acest lucru poate lua diferite forme, în funcție de faptul dacă proprietarul rețelei operează singur la nivelul PIP sau, de asemenea, la nivelul PN. În cazul în care proprietarul rețelei este implicat numai la nivelul PIP, proprietarul rețelei decide fie să lase nivelurile superioare în seama actorilor de pe piață (concurența pe piață), fie să contracteze rolul de NP unui actor de pe piață pentru o anumită perioadă de timp (concurența pentru piață), sarcina de a oferi conectivitate utilizatorilor finali furnizorilor de servicii concurenți.

În consecință, pot fi identificate trei variații ale modelelor de afaceri numai cu ridicata:

• Pasiv-strat numai en-gros (cunoscut și sub numele de Passive-Layer Open Model (PLOM))
• Activ-strat numai en-gros (cunoscut și sub numele de Active-Layer Open Model (ALOM))
• Mediată numai cu ridicata (cunoscută și sub numele de Model deschis cu trei straturi (3LOM))

Model pasiv-strat numai cu ridicata

În acest model, o entitate (de exemplu, autoritatea publică, o cooperativă locală sau un investitor privat, în funcție de modelul de investiții ales) construiește și exploatează infrastructuri pasive care urmează să fie puse la dispoziția tuturor actorilor de pe piață în condiții echitabile și nediscriminatorii. Această entitate implementează infrastructura pasivă fie direct, fie prin achiziții standard pe piață, constând în societăți de inginerie civilă și de implementare a rețelei, dar nu și operatori de telecomunicații. PIP păstrează proprietatea asupra infrastructurii pasive și execută exploatarea și întreținerea.

Într-un astfel de model, rețeaua în bandă largă este deschisă la nivelul pasiv, iar operatorii concurenți, cum ar fi furnizorii de rețele și servicii integrate sau furnizorii de rețele cu acces deschis care vând conectivitate furnizorilor de servicii, au acces direct la utilizatorii finali prin conexiuni fizice.

Activ-strat numai cu ridicata model

În acest model, o entitate implementează și operează stratul pasiv și activ (prin urmare, acționând ca o infrastructură fizică integrată și ca furnizor de rețea). Această entitate plasează echipamente active în toate nodurile de acces și construiește o rețea deschisă, neutră din punct de vedere al operatorului, prin care toți furnizorii de servicii își pot furniza serviciile tuturor utilizatorilor finali.

Principala diferență a acestui model, în comparație cu stratul pasiv numai cu ridicata, este aceea că o entitate supraveghează instalarea echipamentelor active în toate nodurile de acces. Acest lucru, pe de o parte, reduce libertatea operatorilor de a-și proiecta propria rețea de acces, dar, pe de altă parte, face mai ușoară și mai ieftină furnizarea de servicii către toți utilizatorii finali din rețea.

Model mediat numai cu ridicata

În așa-numitul model mediat numai cu ridicata (sau modelul deschis cu trei niveluri, 3PLOM), rolurile PIP, NP și SP sunt separate în mod explicit. În acest caz, autoritatea publică are același rol ca și în modelul stratului pasiv, dar la nivelul activ rolul PN este atribuit prin achiziție unei entități externe. Prin urmare, acest NP terț acționează ca mediator (de aici, numele modelului) prin plasarea echipamentelor active în toate nodurile de acces și construiește o rețea neutră din punct de vedere al operatorului numai cu ridicata. Furnizorii de servicii independenți beneficiază de acces activ, de obicei prin plasarea echipamentelor într-o locație centrală pentru a-și furniza serviciile tuturor utilizatorilor finali. Furnizorii de servicii, pe de altă parte, percep modelul mediat ca fiind foarte similar cu modelul activ-strat. Din perspectiva proprietarilor de rețele (PIP), modelul mediat necesită un nivel de implicare și competență tehnică similar cu modelul stratului pasiv. Prin urmare, modelul mediat numai cu ridicata poate fi o opțiune bună pentru rețelele mai mici din zonele slab populate.

Alegerea modelului de afaceri

În funcție de nivelul său de implicare, o autoritate publică va avea mai mult sau mai puțin cuvânt în definirea modelului de afaceri. Condițiile demografice, comerciale și culturale joacă, de asemenea, un rol în selectarea modelului. În general, un model de afaceri care permite o situație reciproc avantajoasă pentru toate părțile interesate va crește șansele de succes ale unui proiect. Unele dintre întrebările la care ar trebui să se răspundă în cadrul procesului sunt:

• Cum este distribuită populația? În afara zonelor urbane, de obicei nu se recomandă vânzarea cu ridicata a stratului pasiv.
• Planul de subvenționare a unui operator cu un volum semnificativ de infrastructură și care este deja activ ca furnizor de servicii? Integrarea verticală poate fi singura opțiune realistă. Obligațiile de acces aferente normelor privind ajutoarele de stat vor trebui să fie puse în aplicare.
• Există suficientă competență tehnică în cadrul autorității publice pentru a prelua rolul PN? Există suficiente economii de scară? Un model activ numai cu ridicata poate fi optim.
• Există actori de piață interesați să preia rolul PN? Luați în considerare o versiune mediată a modelului exclusiv cu ridicata.

Pentru mai multe detalii, consultați Ghidul de investiții în bandă largă.